Citesc, ascult şi privesc relatările de la o conferinţă de presă la care am participat şi am senzaţia acută că este vorba de alt eveniment, petrecut în paralel, în altă parte, sau că, subliminal, mi-a fost băgat în cap alt film. Manuscrisele Cioran, cumpărate de afaceristul-patriot George Brăiloiu, au ajuns în sfîrşit la Academie, instituţie căreia i-au fost donate, într-un gest de toată aprecierea. Academicienii ne-au spus că Fondul Cioran - donaţia Brăiloiu a venit cu un transport special, bine păzit, cu mascaţi, şi că manuscrisele lui Eminescu nu se află în liberă consultare, fiind păstrate cu sfinţenie într-o cameră blindată, mai mult pentru siguranţa antiseismică. Se păstrează numitorul comun şi aflăm că documentele lui Cioran şi caietele lui Eminescu se odihnesc împreună, în camera blindată. Cineva insistă să afle cine a plătit transportul şi, deşi cer vehement să aflu dacă mascaţii erau români sau francezi, ni se spune că George Brăiloiu a plătit şi drumul lui Cioran acasă. O domnişoară vrea cu orice preţ să vadă hîrtiile sau să anunţe că nu pot fi văzute, după ce organizatorii au anunţat repetat că le pun pe site, iar în hol, sub geamuri, erau deja cîteva expuse. Tot pe internet se află şi catalogul original al licitaţiei de la Paris, cu detalii din belşug, dar comunicatorii avizi de informaţii de-a gata au făcut-o pe şefa departamentului de profil, "carte rară şi manuscrise", a celei mai mari biblioteci din sud-estul Europei, Ungaria y compris, să înceapă lectura inventarului fondului donat, fără a se şti că sînt 122 de poziţii. Din fericire, povestea nu a continuat şi s-a trecut la altele, s-a ajuns la planuri fanteziste de cumpărarea şi a fondului francez Cioran, apreciat la un milion şi ceva de euro, cît a dat Ministerul Culturii pe nişte brăţări de la atelierul "Dacii din zilele noastre".

În efervescenţa creată, planurile au trecut la cumpărarea ş