Nu i-au plăcut niciodată maşinuţele, jocurile violente şi filmele cu bătăi. Nu era ca ceilalţi băieţi de vârsta lui. Mai târziu a înţeles că este o femeie în corp de bărbat, adică un transsexual. Acum luptă să fie acceptat de comunitate şi să schimbe percepţia oamenilor asupra celor ca ea. Victoria C., transgender din Moldova, susţine că ea şi alţi circa 30 de semeni ai săi au nevoie de legea antidiscriminare deoarece sunt permanent victime ale prejudecăţilor din societate.
Citeşte şi:
Republica Moldova: Bolnavii de SIDA, proscriși în aziluri
Când ai conştientizat că eşti, de fapt femeie?
De la o vârstă foarte fragedă. De pe la trei ani părinţii au observat stranietăţi în comportamentul meu. Mie îmi plăcea să mă fac mireasă, îmi plăcea să mă joc cu păpuşile. Eram o fire foarte liniştită, contemplativă şi îmi dădeam seama că mă deosebesc de băieţii de seama mea. La grădiniţă mă jucam pe covoraşul fetelor.
Pe la şapte ani am înţeles că lumea ar putea să râdă de mine. Eu ştiam că sunt băieţel, mi se spunea că sunt băieţel, dar asta nu-mi plăcea să aud. La fel ca o fată, îmi era ruşine să mă dezbrac de faţă cu băieţii. Niciodată nu mergeam la veceu la şcoală. Mi-am făcut un program special. Dimineaţa îmi făceam treaba acasă, iar după ore plecam repede.
Părinţii tăi au observat că ceva nu e în regulă cu tine?
Am crescut într-o familie bine văzută în sat, părinţii mei erau funcţionari importanţi şi eu, la fel trebuia să urmez calea respectivă, să fiu un exemplu în toate. Totuşi, eram un copil conştiincios şi ca să nu creez probleme sau să trezesc suspiciuni,încercam mereu să ascund manifestările acestea.
Ce ai simţit în perioada pubertăţii?
Mă deranjau schimbările din corpul meu, pe care simţeam că nu e al meu. Mă stresa apariţia părului şi erecţiile. În ceea ce priveşte personalitatea, am început să m
