Oamenii infectaţi cu HIV nu pot fi internați în instituţiile sociale, potrivit unui regulament al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Şefii de internate şi aziluri se conduc de un ordin ce interzice cazarea celor care suferă de maladii sexual-transmisibile.

Florin G. A luat HIV acum şapte ani de la o femeie din sat cu care a întreţinut relaţii intime. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, peste ceva timp bărbatul, în vârstă de 39 de ani, şi-a pierdut mâinile şi picioarele, care i-au fost amputate după o noapte petrecută iarna afară. Astfel, Florin a ajuns la azilul de bătrâni de lângă Sângerei.

„Când angajaţii au aflat că el are SIDA, l-au alungat din azil pe el şi pe mama sa. Motivul invocat este că nu pot controla cu cine acesta face sex, existând astfel riscul să-i infecteze şi pe alţi oameni cazaţi acolo. De asemenea, ei susţin că nu ar putea să-i acorde asistenţă medicală paliativă în fazele terminale ale bolii", a spus Natalia Mardari, avocat al Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM), care se ocupă de acest caz.

Conducerea azilului de bătrâni a invocat un regulament din anul 2000, emis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, care spune că cei infectaţi cu HIV au „contraindicaţie la cazarea în instituţiile sociale".

Asta chiar dacă există Legea cu privire la profilaxia HIV/SIDA, care stipulează că aceste persoane au aceleaşi drepturi ca şi restul oamenilor.

La solicitarea autorităţilor, Florin a fost reprimit la azil. Alte persoane însă, se pot pomeni oricând în situaţia lui, întrucât regulamentul este în vigoare şi astăzi. IDOM a cerut să fie operate modificările care ar permite persoanelor cu HIV să fie internate în instituţiile sociale, însă, după nouă luni de la solicitare, grupul de lucru creat nu a întreprins nimic.

Nemulţumiţi de viteza cu care se mişcă lucrurile, Florin, cu suportul IDOM, a atacat în