Operația prin care o femeie încearcă să devină bărbat nu mai e doar o ştire tabloidă a zilei de ieri din momentul în care am aflat că ea s-a făcut pe banii noștri. Inclusiv ai mamei, a cărei pensie a fost taxată cu 5,5% la fondul de sănătate.
Mamei mele nu i-a picat prea bine când a aflat, la 1 ianuarie, că i se va tăia din pensie vreo 40 de lei, ca și contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Emil Boc a explicat atunci că extinderea acestei taxe și la pensionarii cu venituri de peste 740 de lei va susține banii de la sănătate, mult prea puțini pentru nevoile actuale. “Dar nu pot să renunț la asigurarea asta?” – m-a întrebat mama. I-am explicat că nu, că ea este obligatorie și că nici nu poate să cotizeze într-un fond privat, cum ar fi vrut, “dacă ăștia tot îmi iau banii pentru sănătate”.
Ca să cotizăm într-un fond privat de sănătate, statul român trebuia să facă până acum câteva lucruri. Primul: să stabilească un pachet bazal de servicii medicale. Adică să recunoască limita de consultații, de servicii medicale și de rețete pe care ne-o poate asigura fiecăruia dintre noi. Iar ce depășește această limită, să plătim.
Apoi trebuia să legalizeze un sistem de asigurări private de sănătate, la care să cotizeze cine vrea și cine poate și care să acopere un plus de servicii. Nu le-a făcut, din diverse motive. Primul este că niciun guvern de până acum n-a vrut să recunoască faptul că nu poate să-și trateze gratuit pe toți cetățenii săi, de orice boală ar avea. Imaginați-vă cum ar fi dat pe sticlă ca un bătrân cu picioarele betegite de arterită să fie întors de la poarta spitalului, pe motiv că “tratamentul nu e acoperit din asigurările de sănătate”.
Așa se face că acum, cu vreo câteva excepții care țin, de exemplu, de chirurgia estetică și de niște investigații costisitoare, din fondul de sănătate se plătește, teoretic, orice. Inclusiv operaț
