Periodic, preşedintele Băsescu intentează şi pierde câte un proces de calomnie. S-a întâmplat în 2007, împotriva ministrului Eugen Nicolăescu; în 2009, împotriva ziaristului Cristian Oprea; acum, împotriva deputatului Mugurel Surupăceanu. Nu neapărat pentru că afirmaţiile făcute de adversarii săi ar fi fost riguros adevărate, ci pentru că reclamantul nu a putut dovedi că ele ar fi riguros false şi făcute cu rea-credinţă (ne amintim procesele împotriva lui Vadim Tudor din anii '90, când afirmaţii mult mai grave nu au fost niciodată sancţionate).
În cazul Surupăceanu, sentinţa se referă la o problemă al cărei interes a crescut de la data intentării procesului (martie 2010) şi până acum, datorită scandalului provocat de magazinele de „produse etnobotanice". Mugurel Surupăceanu acuza preşedintele, printre altele, de faptul că „a cerut public, prin Comisia prezidenţială, dezincriminarea consumului de droguri, ceea ce face greu de stăvilit fenomenul, lucru ce a dus de fapt la creşterea alarmantă a numărului victimelor consumului de droguri uşoare". Este vorba despre raportul prezentat în 2009 de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice din România, condusă de profesorul Marian Preda.
La vremea respectivă, mi-am exprimat în această pagină o opinie pozitivă referitoare la faptul că o serie de probleme grave ale societăţii româneşti sunt aduse în dezbatere publică. Din păcate, nu a urmat o discuţie bazată pe argumente, ci doar pe luări de poziţie partizane - cea a domnului Surupăceanu înscriindu-se pe această linie. Reamintesc că în respectivul raport nu exista o propunere privind comercializarea liberă a drogurilor de orice fel, ci doar una referitoare la dezincriminarea consumului, ceea ce este cu totul altceva. De altfel, cine a citit raportul a putut constata că acolo se trăgea un semnal de alarmă asupra pericolul
