Mai mult de 1.500 de localităţi au fost devastate de apele revărsate acum 41 de ani.
De câte ori ne bântuie furtuna cu ploi peste măsură, îmi amintesc de dramele produse în urma inundaţiilor din 1970, când parcă sunase apocalipsa mult trâmbiţată de unele secte. Iar acum găsesc o cercetare legată de acest fenomen efectuată de Alina Oana Sabău, doctor în istorie, de la Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, care în excelenta revistă de antropologie istorică editată periodic de facultatea de profil publică un text intitulat „Confruntarea omului cu apele în timpul inundaţiilor din 1970".
Eu eram martor ocular a ceea ce s-a întâmplat atunci. Voi prelua de la cercetătoarea clujeană doar câteva cifre statistice care relevă amploarea catastrofei naturale abătute peste noi în 1970. Astfel, scrie domnia sa, au fost afectate de ape total 83 de localităţi, iar parţial 1.528. De asemenea au fost avariate 385 de unităţi economice, au fost inundate 85.000 de case, dintre care peste 13.000 au fost complet distruse. Şi iată acum aspectele surprinse de mine în acele zile, din păcate, fatale pentru unii oameni... La Sighi-şoara apa ajunsese în oraş pînă la etajul I al caselor de pe centru şi mulţi oameni au fost salvaţi cu barca de un tânăr de etnie germană, pe nume Otto Liurtz - despre care am aflat că încă mai trăieşte tot la Sighi-şoara. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi ani mulţi în continuare! Şi tot la Sighişoara apele au luat cel mai frumos pod existent în zonă, din lemn, acoperit, lucrat artizanal, cu porţi de ambele părţi... Apoi m-au dus paşii profesiei în zona strâmtorilor de la Ţicău, pe Someş, unde apele mari nu au mai încăput prin strâmtoarea munţiilor, s‑au revărsat peste rambleul de cale ferată şi au inundat, până la clopotniţa din turnul bisericii, totul. Aşezarea a devenit într-un timp extrem de scurt un lac din care nu se mai vedea nici o casă. Totu
