În 1945 apărea, la București, manifestul intitulatDialectique de la dialectique – scris în limba franceză și avînd ca subtitlu Message adressé au mouvement surréaliste international –, în care autorii, Gherasim Luca și Dolfi Trost, criticau tendințele din suprarealismul contemporan, considerate de ei negative, și propuneau, în schimb, modificări de structură menite să conducă, prin regîndirea unor concepte-cheie, la o redefinire radicală a mișcării. Avînd de confruntat „la diversité inépuisable des moyens de crétinisation dont disposent les ennemis du développement dialectique de la pensée et de l’action...“1 („diversitatea inepuizabilă a mijloacelor de cretinizare de care dispun inamicii dezvoltării dialectice a gîndirii și acțiunii“), Luca și Trost propuneau, de la bun început, soluții pe măsura monstrului pe care îl înfruntau. Nefiind filozofi, autorii manifestului foloseau imagini și intuiții mai degrabă decît concepte clar definite, enunțînd, în același timp, deziderate precum acela al transformării unor potențe afective în realități: astfel, gîndirea va trebui să se transforme într-o realitate a gîndirii (sau, în mod specific, „la transformation du désir en réalité du désir“ – „transformarea dorinței în realitate a dorinței“). O misiune atît de dificilă impunea reconsiderarea tuturor axiomelor acceptate anterior: „Nous songeons qu’il est temps de diriger notre attention aussi envers certains erreurs qui se sont glissées à l’intérieur même du surréalisme“2(„Credem că e timpul să ne îndreptăm atenția și asupra anumitor erori care s-au strecurat chiar în interiorul suprarealismului“). Eroarea mimetismului excesiv Una dintre aceste erori era aceea a mimetismului excesiv, întreținută prin folosirea unor metode perimate, elaborate cu mulți ani în urmă, în condiții foarte diferite de cele trăite de autorii manifestului în anii războiului. E important de semnalat