Hodoronc-tronc, când toată ţara co­tro­pită de politruci portocalii este într-o imensă stare de lehamite, care poa­te da oricând în clocot, Traian Băsescu pune gaz pe foc. Vrea să im­pună o nouă Constituţie a cărei ţintă principală este transformarea repu­bli­cii într-un regim prezidenţial. Sta­tul băsist doreşte să perpetueze practicile actuale de subjugare a ins­ti­tu­ţiilor, instalându-le în haina băţoasă a actului fundamental numit Constituţie. Ideile lui T.B. merg înapoi, şi nu creeză un orizont de aşteptare op­ti­mist. Această tentativă de reinstalare a statului prezidenţial de tip ceau­şist are datele unei lovituri de stat nedeclarate.

Puciul vizează în primul rând o ins­tituţie fundamentală a de­mo­cra­ţiei. Ciuntirea Parlamentului prin des­fiinţarea Senatului şi golirea de con­ţinut a imunităţii deputaţilor sunt două măsuri drastice de turtire a forului legislativ, care devine în viziunea pro­iectului constituţional o anexă tolerată de preşedinte. I se amputează Par­lamentului şi funcţia de control în caz de derapaj major al şefului statu­lui, a cărui imunitate se apropie de drepturi papale. Traian Băsescu a epuizat Constituţia în vigoare, su­punând-o la situaţii de criză, de conflict permanent cu celelalte Puteri – juridică, legislativă, executivă. De­cla­rându-se jucător - însă nu unul care respectă regulile, ci un supărat care le stabileşte el, în funcţie de am­biţii personale – T.B. a depăşit deseori cadrul Constituţiei. El a sărit gardul în grădina anarhiei şi a fost repus în drepturi după ce Parlamentul l-a sus­pendat. Ca atare, dorinţa lui de răz­bunare a căpătat forme "intelectu­a­le", prezentate ca o "reformare a statului".

În statul reformat de Băsescu Traian cei care suferă cel mai mult nu vor fi nici deputaţii, nici miniştrii ci mi­­lioanele de cetăţeni. Într-un teribil efort de instalare a statului po­li­ţienesc care ar