Dacă plouă, adio festival. Ai senzaţia că teatrul se evaporă. Participanţii la cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului de Teatru de la Sibiu şi-au descoperit în aceste zile (mai sunt trei până la ultima cortina) doi mari duşmani: ploaia şi lipsa de bilete la spectacole sonore. Dacă de primul nu are cum să scape nimeni – prognozele dau tunetele o prezenţă constantă până duminică – de cel de-al doilea unii trec (evident, nu-i aşa), iar sălile sunt arhipline.

Joi seara am reuşit să ajung la două spectacole, unul de dans contemporan, la Casa de Cultură a Sindicatelor şi un one woman show, într-un pub.

Cum nu vreau să fiu acuzat din nou că vreau să pozez în critic teatral – departe de mine gândul – voi fi scurt:

INTIME, compania de dans Pal Frenak, Ungaria. Un titlu cu dublu sens nu întâmplător de altfel, pentru că el se reflectă pe deplin în coreografie: o canapea roşie în mijlocul scenei, trandafiri pe jos şi cinci dansatori care apar în diverse formule, în piese de 5-6 minute. Momente de dans compulsive, haotic, care te duc cu gândul la sevraj, la good old Trainspotting, sexualitate. Fireşte goliciunea e şi cea care stârneşte în public cele mai multe discuţii la final.

One woman showul: “Blondie of Arabia” sau cum să faci mişto o oră şi jumătate despre ţările din Orientul Mijlociu. Despre arabi într-un singur cuvânt. Povestea reală a călătoriei cu bicicleta a unei blonde – Monica Hunken – prin Egipt, Iordania, Turcia, Qatar. Monologul – simpatic la început – se pierde după primele 30-40 de minute în clişee: imitaţii ale unei engleze vorbite de arabi – , ironii timide legate de politica americană sau de situaţia lui Mubarak în Egipt.

De ieşit nu poţi ieşi, pentru că uşile sunt închise, aşa că ţie, spectator, nu-ţi rămâne decât să înduri până la capăt.

Dacă plouă, adio festival. Ai senzaţia că teatrul se evaporă. Participanţii la cea