Dacă ar mai exista Festivalul “Cântarea României”, Traian Băsescu încă ar câştiga faza pe vapor, la categoria actorie. La faza pe ţară, însă, mai greu: “juriul naţional”, electoratul, abia de-i mai dă notă de trecere. Doar ici, colo, câte o bătrână de 87 de ani, ca aceea care, cocârjată de boli şi de foame, cu o pensie de 340 de lei, care l-a întâmpinat fericită la Judecătoria sectorului 5 cu “săru’ mâna, dom’ preşedinte!”, se mai lasă păcălită de talentul său oratoric şi histrionic.

Şi, totuşi, preşedintele persistă în a încerca să prostească mulţimea. A făcut-o şi miercuri, vorbind o oră şi jumătate despre proiectul “său” (?) de revizuire a Constituţiei. Proiect care, de la prima şi până la ultima literă – vom reveni în alte comentarii asupra principalelor prevederi, pentru că ele se vor nu a ocroti, ci a îngrădi viaţa românilor o lungă perioadă – vizează, direct sau indirect, explicit sau implicit, supunerea celorlalte puteri şi instituţii ale statului persoanei preşedintelui. Căruia i-ar reveni nu doar prerogative nemăsurate, ci şi o cvasitotală imunitate, practic scutindu-l de răspunderea în faţa legii.

Cu o ipocrizie fără seamăn, Traian Băsescu susţine însă – forţând revizuirea grabnică a Legii fundamentale, odată cu alegerile locale din iunie 2012 – că nu are nici un interes personal în acest demers, care nu ar viza mandatul său, ce se va încheia în toamna lui 2014. Haida-de! Chestiunea, în primul rând, ar deturna dezbaterea electorală, locală sau parlamentară, de la abordarea exhaustivă a dezastruoasei guvernări portocalii. Cât priveşte “absenţa interesului personal”, mai uşor cu pianul pe scări: “Prezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum” (art. 153, despre care preşedintele n-a zis că se modifică)…