Plecaţi de bunăvoie de la domiciliu sau din centrele de plasament, minorii pun pe jar părinţii şi autorităţile. Mulţi dintre ei sunt recidivişti şi sunt daţi în urmărire frecvent.Relaţiile din lumea virtuală, spiritul adolescentin de aventură, teama de părinţi, neglijenţa acestora sau nevoia de afecţiune sunt doar câteva dintre cauzele care îi determină, spun specialiştii, pe minori să fugă de acasă sau din centrele de plasament în care sunt instituţionalizaţi.

Fiecare caz în parte are specificul său, iar cauzele ce conduc la dispariţia copilului pot fi şi de altă natură, respectiv de o tulburare de personalitate sau un tratament neadecvat din partea familiei asupra copilului, libertinism, agresivitate sau condiţii precare materiale. În prima parte a acestui an, poliţiştii au primit nu mai puţin de 54 de sesizări cu privire la dispariţii ale minorilor de la domiciliu sau din centrele de plasament.

Fugarul îndrăgostit de trenuri

Un caz aparte îl reprezintă cel al lui Gabriel-Leonard Matache. Puştiul de 14 ani, din Urziceni, a plecat de acasă de patru ori anul acesta şi o dată anul trecut. De fiecare dată, poliţiştii l-au depistat pe raza unor gări din ţară. Cel puţin acestea sunt datele oficiale, iar asta întrucât poliţiştii spun că este foarte posibil ca Gabriel să mai aibe la activ alte câteva plecări voluntare de la domiciliu.

„Gabriel a fost declarat dispărut la Poliţie de patru ori în 2011 şi o dată în 2010. De trei ori, a fost găsit în Gara de Nord din Bucureşti, ultima dată chiar la începutul acestei săptămâni. În alte două cazuri, a fost depistat în Gara Ploieşti. Acestea sunt datele oficiale, dar este posibil ca Gabriel să mai fi lipsit de acasă, dar părinţii să omită să anunţe dispariţia sau ca el să se întoarcă înainte ca aceştia să reclame“, explică Andreea Dănilă (27 de ani), purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Pol