Tocmai când căutam un subiect pentru acest editorial, miercuri seara m-a sunat Marian Lupu. Nu voia să discutăm despre politică, mă îndemna să particip la alegerile din 5 iunie, să manifest spirit civic, să demonstrez, prin implicare personală, că în satele și orașele Moldovei oamenii sunt în stare să-și aleagă primarii și consilierii locali, că nu sunt indiferenți față de soarta țării...
Era faimosul mesaj înregistrat pe robot, despre care au povestit și alți locuitori ai Chișinăului. Da, am trăit și eu o decepție, nu am dialogiat „pe viu" cu Marian Lupu, însă procedeul acesta, cu mesajul imprimat, nu mi s-a părut neapărat reprobabil, doar că prea formal și demagogic. Președintele interimar, chiar și atunci când e animat de bune intenții, nu reușește să se debaraseze de aerul său artificial, care se suprapune în mare măsură pe stilistica Partidului Democrat, reprodusă la fel de convingător și de alți membri marcanți ai acestuia.
Formațiunea dlui Lupu acoperă un segment tipic din societatea moldoveană, segment suspendat între două lumi: „nu e nici cu rușii, nici cu românii", vrea să profite din ambele direcții, fără a semna vreun angajament definitiv cu niciuna. De fapt e chiar straniu că acest „liber-schimbism" programatic nu se reflectă într-un scor mai bun - PD a încremenit în jurul a 11-12 %. Totuși, stagnarea sa are și o latură pozitivă: îi ajută pe specialiștii în tehnici electorale să construiască ecuații verosimile. E preferabil să știi că „moldovenismul luminat" al Partidului Democrat are o anumită cotă stabilă în sondaje, decât să te îmbeți cu spectaculoasa creștere a liberal-democraților: ca principal partid al puterii, ei atrag marea masă a oportuniștilor din Basarabia și cred că acest „asalt" al nechemaților s-ar cuveni să-i pună serios pe gânduri pe responsabilii PLDM.
Dar să mă întorc la telefonul lui Marian Lupu. Șmecheria oamenilor
