Mai mult decât oricare bestseller internaţional, mai mult decât traducerile volumelor unor deţinători de Goncourt sau Nobel pentru literatură, pentru mine, cele mai însemnate evenimente editoriale ale anilor 2010 şi 2011 sunt două reeditări. Cărţile despre care vorbesc au apărut în anul 1982, la editura Litera şi au fost reeditate de Humanitas şi Tracus Arte, respectând cu fidelitate textul şi grafica ediţiilor originale. Titlurile lor sunt: Aer cu diamante (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan) şi Cinci (Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina).

Îmi amintesc cum, la vremea primei ediţii, nu mi-am putut cumpăra volumele cu pricina din librăriile din Ploieşti pentru simplul motiv că se dădeau "pe sub mână". Am încercat să le împrumut de la biblioteca municipală "Nicolae Iorga" dar şi acolo am avut parte de o surpriză: a trebuit să mă înscriu pe o listă de aşteptare - cărţile erau deja "arvunite" pentru lectură de o mulţime de oameni. M-am "aşezat" şi eu la coadă (oricum, pe vremea aceea, a sta la coadă era o obişnuinţă de zi cu zi) iar coada la cele două cărţi a fost singura (din multele cozi pe care le-am făcut) la care am stat cu drag şi bucurie. Am stat, alături de mulţi alţii, la coadă la poezie. Aşa erau vremurile - de o mizerie care, uneori, atingea sublimul.

Paradoxal şi trist este că întoarcerea asta în timp, cu aproape 30 de ani, mi-a făcut bine. Asta pentru că acum 30 de ani practicam exerciţiul speranţei, iar acum exersez resemnarea. Mă uit acum la cele două volume reeditate ca şi cum aş fi găsit, rătăcite în te miri ce cutie, propriile-mi fotografii din tinereţe. Din vremea în care lucrurile mergeau (sau stăteau) prost iar eu visam că, odată şi odată, vor merge (sau vor sta) bine. Visul ăsta nu-l mai visez de ceva vreme, la fel cum nu mai visez nici alte vise frumoase pe care l