- Comentariu - nr. 794 / 3 Iunie, 2011 Calatoresti in tara ta si parca nu poti uita falnicele porti ale Maramuresului, simboluri emblematice ale unei vietuiri imparatesti, fiindca, la urma urmei, fiecare om este un fel de imparat al spatiului in care traieste; nu poti uita turnurile de Biserici suprainaltate, care si ele asalteaza cerul intr-o cutezanta evlavie; nu poti uita ca, aici, in spatiul cel mai de nord, unde libertatea stramosilor n-a putut fi incatusata, a aparut cea mai sinistra Inchisoare, inca din veacul al XIX-lea, devenita astazi muzeu. Pentru cel cat de cat initiat in istoria recenta, nu poate fi uitat Cimitirul "saracilor", unde isi dorm somnul de veci mari oameni politici, intre care Iuliu Maniu (nepotul lui Simion Barnutiu, cu studii superioare la Universitatile din Cluj, Budapesta si Viena, obtinand doctoratul in drept, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, protostindardul" Marii Uniri din 1918, aflat la conducerea Partidului National Taranesc, alaturi de Ion Mihalache, prezidand trei guverne in perioada interbelica, unul dintre faimosii oameni politici ai Ardealului si Romaniei), mai multi mari demnitari din ilustra familie a Bratienilor: Constantin Dinu Bratianu, Gheorghe Bratianu (savant, membru al Academiei Romane), o parte insemnata dintre ierarhii Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica, deveniti martiri nu numai ai credintei crestine adevarate, ci si ai neamului romanesc: Valeriu Traian Frentiu - episcop de Oradea, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu (toti trei doctori in teologie si filosofie, ultimii doi chiar colegi de clasa la Liceul "Sf. Vasile" din Blaj, si, apoi la Roma, la Colegiul "Pio Romeno"). Ioan Suciu, un eseist si exeget de aleasa vocatie, a fost episcop de Blaj, administrator apostolic, tocmai in momentul suprimarii Bisericii Greco-Catolice de catre regimul comunist, in complicitate cu cei care urau Unirea tutur