Alexandru Ciolan. Născut în 1952, în Bucureşti. Diplomat în spaniolă-română la Facultatea de limbi romanice din Bucureşti, în 1977. Profesor la Alexandria, corector şi apoi traducător la revista "Lumea". Redactor la Editura Politică, devenită după 1990 Humanitas. Din 1992, administrator, redactor etc. etc. la editura Logos. A publicat mai multe dicţionare, mai multe traduceri între care George Uscătescu, Proces umanismului ; Eduardo Galeano, Memoria focului ; Alexandru Paleologu, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor ; Rodrigo Rubio , Bagaj de dragoste pentru pămînt ; Eduardo Galeano , Fotbalul, lumini şi umbre .
- De aproape doi ani semnezi în "Ziarul de duminică" o rubrică intitulată "Misterele cuvintelor", pe care o citesc cu pasiune. Şi nu numai eu. Ce înseamnă pentru tine misterele cuvintelor, de unde această pasiune? - "Misterele" s-au născut, firesc, din lucrul la ediţia a treia a DCR. Într-un dicţionar nu poţi pune decât lucruri seci, nu poţi da decât indicaţii minime. Cel care merge la dicţionar ca să afle sensul unui cuvânt nu vrea să i se răpească timpul cu poveşti legate de realitatea pe care cuvântul o desemnează sau cu amănunte despre naşterea cuvântului. Pentru cei care nu sunt chiar grăbiţi şi îşi permit să piardă cinci-zece minute pe săptămână, m-am gândit că nu ar fi lipsit de interes să pun pe hârtie lucruri care nu-şi au locul într-un dicţionar, fie el şi un dicţionar special cum este Dicţionarul de Cuvinte Recente. "Misterele" s-au născut exclusiv din plăcerea mea de a mă apleca asupra cuvintelor pe care le redactez pentru ediţia a treia a DCR, nu au fost gândite cu faţa spre public, lămuresc în primul rând nelămuririle mele, potolesc propria-mi curiozitate. Dacă bucuria cu care descopăr eu ce se ascunde în spatele naşterii cuvintelor este împărtăşită de un cititor sau doi cititori, bine…, dacă nu - nu… eu
