Filozoful maghiar Gaspar Miklos Tamás, care semnează și este cunoscut în mediile publicistice și universitare, ca G.M. Tamás, s-a aflat săptămîna trecută la București, în cadrul proiectului ConferinţeleCriticAtac, iniţiate de CriticAtac în colaborare cu Fundaţia Friedrich Ebert România.

G.M. Tamás a susținut două conferințe: una la Fundația Titulescu (Scrisoare către prietenii români. Zece ani mai tîrziu) și alta, a doua zi, la SNSPA (Noul război civil european). Două conferințe extreme de incitante, care au conținut cîteva afirmații tranșante, valabile, în opinia lui G.M. Tamás, peste tot în lume : „sentimentul de a fi neputincios“, „criza forței de muncă“, „un Stat slăbit, văduvit, luat cu asalt de revendicări fără precedent“, „delegitimarea grupurilor de bugetari, pensionari“ considerați „paraziți, leneși“. G. M. Tamás spune că stînga și-a pierdut avantajul moral al „demnității egale“prin „delegitimarea unor grupuri“. În timp ce dreapta apără ceva ce există – individul –, stînga nu se mai întemeiază pe nimic real, natura capitalismului s-a schimbat, constatîndu-se, în opinia lui G.M. Tamás, că a dispărut „comunitatea civică“. Astăzi, majoritatea populației „lucrează mult prea mult și cîștigă mult prea puțin“. Cei care văd acest lucru sînt ademeniți cu burse, granturi, funcții șipierd din vedere „egalitatea morală a cetățenilor“. Sînt imagini frisonante, imagini care, de fapt, nu oferă nici o perspectivă. Este G.M. Tamás prea brutal? Prea dur? Prea apocaliptic? Prea direct? Prea sincer? Sînt societățile la sfîrșitul unui ciclu sau totul nu este decît o retorică dezabuzată? În urmă cu 10 ani, G.M. Tamás redacta o scrisoare către „prietenii mei români“, după ce, la alegerile prezidențiale din 2000, se confruntaseră Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Era o scrisoare prin care filozoful maghiar îi întreba pe cei din România cum au lucrat spre binele țăr