- Comentariu - nr. 794 / 3 Iunie, 2011 Din cand in cand imi mai aerisesc si eu cartile din biblioteca, le mai sterg cu pamatuful de praf, dar mi se intampla sa mut centrul de greutate al activitatii propuse _ "ordine si curatenie printre carti" - pe "cea mai frumoasa si mai de folos in toata viata omului zabava, cetitul!". Dau pe loc repaus pamatufului, dau comanda unei carti sa faca un pas inainte din alinierea rafturilor, imi ordon si mie pe loc repaus (placuta zabava!), ma asez pe covor (om in toata firea!) si rasfoiesc paginile cartii alese. ...Cu mana tremuranda, rasfoiesc "Incurca-lume", versuri pentru copii, de Nina Cassian. Aceasta carte, imi aduc aminte, am primit-o in dar de la scoala, la serbarea de sfarsit de an... Intr-un fel, fiecare carte din biblioteca mea are propria ei poveste, inceputa in momentul cand ea a intrat in casa mea, fie daruita de cineva, fie cumparata de parinti sau, mai tarziu, de mine. Am cultul obiectelor (si al sentimentelor!). Consider cartile ca fiind prieteni dragi, de cursa lunga, prieteni cu care eu mereu intru in vorba, prieteni de la care mereu ai ceva bun, ceva nou, ceva util de invatat. Unde mai pui ca multe dintre aceste carti sunt asociate cu stari de spirit, amintiri despre mine, cel din anii, momentele cand, cumparand sau primind in dar cartile, citindu-le, recitindu-le, intram in dialog cu ele, ma imprieteneam cu ele. Vecina pe raft cu "Incurca-lume" este "Baba Iarna intra-n sat", poezii pentru copii, de Otilia Cazimir! Imi amintesc, eram in clasa a III-a! Am primit-o de la scoala, cu ocazia serbarii de Mos Craciun, pe vremea aceea, cu numele schimbat ideologic, Mos Gerila. Amintirile ma-ntorc in vremea copilariei, in vremea acelor serbari sau in vremea acelei de neuitat "prima zi" de scoala, primul pas pe un drum de lumina! Dar inaintea acelei "prima zi " de scoala institutionalizata este amintirea si mai draga, si