Năravul din fire n-are lecuire. Prezentându-şi “realizările” la încetarea interimatului său la Muncă, înainte de a preda ministerul noului titular (Sebastian Lăzăroiu, cunoscutul manipulator cotrocenist), premierul Boc a făcut iarăşi uz de un şir de mistificări grosolane ale realităţii. A anunţat că, într-o singură lună, s-au înregistrat peste 350.000 de noi contracte de muncă, totalul ajungând la 6,3 milioane. Ar fi vorba, zice Boc, de efectul pozitiv al “ieşirii din recesiune”. Mai adaugă imediat că rata şomajului e de doar 4,97% (453.000 de persoane, aproape ca în 2008).

Şmecheria, dacă nu de-a dreptul minciuna, e ieftină. Boc încearcă să acreditezeideea, falsă şi lesne de demontat, că e vorba de un torent de noi locuride muncă. Or, noile contracte nu reprezintă noi slujbe. Ci doar, după intrarea în vigoare a Codului Muncii, trecerea a numeroşi lucrători deja existenţi de la convenţii civile la categoria de salariaţi cu contract, ca şi a altora de la contracte cu durată nedeterminată la cele cu durată determinată sau invers. Şi, într-o mică măsură, încheierea de contracte pentru cei care lucrau la negru. Noile angajări sunt mult mai puţine, oricum departe de tăvălugul concedierilor, care vor continua (MAI, Finanţe, companii de stat, ca şi zona privată). De rata şomajului nu mai spun: Boc persistă să se raporteze la numărul celor aflaţi în plată, ignorându-i pe şomerii, mult mai mulţi, care nu mai primesc indemnizaţie.

Jongleriile astea statistice nu mai ţin, dar dau dimensiunea eşecului guvernării, a neîntreruptei scăderi a nivelului de trai (şomaj, venituri/ preţuri, derobarea statului de răspunderea faţă de nevoiaşi), coroborată cu incapacitatea de a relansa economia. Cu asemenea realităţi, tot mai clar percepute de populaţie, e de înţeles de ce, în perspectiva campaniei electorale, s-a lansat tema-diversiune a revizuirii Constituţiei, în încercar