Bianca stă liniştită în patul ei de la etajul şase, în secţia de hemato-oncologie a Spitalului Fundeni. În privirea ei nu se citeşte nici disperarea, nici resemnarea. Boala nu e atât de puternică încât să şteargă visele unei adolescente de 13 ani: să se întoarcă la şcoala din satul ei, Comarna, să meargă din nou la orele de limba română, să stea de vorbă cu colegele în pauză. În decembrie 2009, Bianca a început să se îngălbenească, a slăbit 11 kilograme în două săptămâni, avea o stare de somnolenţă continuă. Mama ei a dus-o la un spital în Iaşi, iar medicii i-au pus diagnosticul: hepatită acută.
„Am stat două luni la izolare, în spital, dar nu s-a văzut nici o îmbunătăţire. Am plecat apoi la alt spital, unde i s-a pus diagnosticul de boală Wilson. Când am ajuns la Spitalul Fundeni, boala Wilson nu s-a confirmat. Însă am aflat că Bianca suferă de aplazie medulară cu trombocitopenie severă”, povesteşte Adriana Ciopeica, mama Biancăi. Femeia, care este confecţioneră de profesie, dar lucrează la o fabrică de paste făinoase, a devenit expertă în boala fiicei sale: „Aplazie înseamnă cancer la măduvă. Adică măduva nu mai funcţionează cum trebuie. Acum face tratament cu ciclosporină, un supresor pentru menţinerea organismului pentru transplant. Metroragiile, adică hemoragiile pe nas, pe gură, sunt foarte periculoase şi de aceea, când suntem acasă, trebuie să mergem la cel mai apropiat spital cât mai repede”. Singura şansă a Biancăi este să ajungă la o clinică din Italia, pentru un transplant de măduvă cu donator străin. „Au fost multe cazuri rezolvate astfel. Sora Biancăi, care a împlinit 7 ani, nu este compatibilă. Dacă ar fi fost, transplantul se putea face şi aici”, spune Adriana.
Ea a făcut un dosar pe care l-a înaintat Ministerului Sănătăţii, pentru a obţine o parte din suma de 150.000 de euro, cât costă transplantul. „Soţul e în şomaj din 2009. T
