Patru noiembrie 1977. Soare în amurg. Norii dimineaţa la Orangerie. – Reflexe verzi. Paris, Concorde – reflexe şi în arbori – tot dimineaţa.

Nimfele lui Calude Monet.

Ce spune pictorul:

Să nu te apropii prea mult, că vraja se rupe...

Despre impresionişti şi despre adevăr ce trebuie privit de la distan- ţă, într-un anumit moment şi dintr- un anumit unghi...

Jeu des Paume, Al. Sisley, Zăpada la Marly-le-Roi, 1980...

Arcul de triumf privit de la mare depărtare, micşorat...

Legătura pe Champs Elysée cu modificarea pe care o produce asupra unui obiect, ori a unei amintiri, distanţa în timp...

În roman se speculează ideea că fiinţa, lucrul sau acţiunea aceea capătă altă existenţă şi structură prin trecerea ei lungă în timp...

*

Louvre. Sfântul Matei al lui Rembrandt inspirat de Îngerul năsos... cu nas mare... bătut de un snop puternic de raze luminoase...

Îngerul privind atent minunea ce este pe cale să se producă înaintea Ideii ajunsă manuscris care se materializează, gata întocmindu- se...

– Atenţie!, pare că şopteşte Îngerul inspirator, fermecat de ce vede, arătând uimit cu bărbia...

Matei al lui Rembrandt se uită la inspiraţia lui ca-ntr-o oglindă a spiritului. O panglică împarte părul bogat în două – totul este aurit, manuscrisul pare incendiat –, parcă a luat foc în clipa Inspiraţiei...

Este momentul unui scriitor căruia i-a reuşit pagina –, mâna stângă ţinută la piept sub barba stufoasă şi în privire cu ceva pierdut, dus de pe lumea aceasta –, Îngerul se uită peste umăr „parcă la ceva fizic”, la un personaj ivit subit, nevenindu-i nici lui să creadă...

*

Apollo şi Marsyas goi-puşcă. Unul va fi victima concursului...

Sub cerul de cobalt cele trei păsări... raţele greoaie gata să aterizeze lângă cei doi – unul tuns chilug ca un recrut care