„Ce e mult nu e bun“, cu versiunea sa „foarte binele e duşmanul binelui“, ecouri de autentică valoare ale înţelepciunii populare, îşi găsesc aplicarea clipă de clipă în toate aspectele existenţei curente a omului modern. În multe domenii ale vieţii noastre, accesibilitatea facilă (sau în mod intenţionat facilitată şi chiar încurajată) la produse şi servicii reprezintă mecanismul principal al excesului. Un experiment american bine-cunoscut prezintă o maimuţică având doi electrozi implantaţi la nivel cerebral, unul la nivelul unui centru al foamei, celălalt într-o zonă legată de plăcerea sexuală. (...)
„Ce e mult nu e bun“, cu versiunea sa „foarte binele e duşmanul binelui“, ecouri de autentică valoare ale înţelepciunii populare, îşi găsesc aplicarea clipă de clipă în toate aspectele existenţei curente a omului modern. În multe domenii ale vieţii noastre, accesibilitatea facilă (sau în mod intenţionat facilitată şi chiar încurajată) la produse şi servicii reprezintă mecanismul principal al excesului. Un experiment american bine-cunoscut prezintă o maimuţică având doi electrozi implantaţi la nivel cerebral, unul la nivelul unui centru al foamei, celălalt într-o zonă legată de plăcerea sexuală. Ea avea, de asemenea, la îndemână, două pedale pe care apăsând stimula fie o zonă, fie pe cealaltă. Maimuţica, evident, a murit de foame. Un domeniu al medicinii, sensibil din acest punct de vedere, este terapeutica. Aici se verifică cel mai fidel modul în care este înţeleasă patologia, cunoaşterea detaliată a grupelor farmacologice şi a mecanismului de acţiune al medicamentelor şi tot aici se face dovada măiestriei şi totodată a înţelepciunii în prescrierea acestora, a maturităţii profesionale. Anatemizată de-a lungul deceniilor este polipragmazia, prescrierea concomitentă a unui număr excesiv şi nejustificat de medicamente la acelaşi pacient. Pentru motiv