Spionajul sovietic în ofensivă
Ar fi fost de aşteptat ca, după pierderile cauzate de "Marele Război", în declanşarea căruia spionajul a avut, din păcate, o contribuţie proprie, relaţiile dintre state să fie dominate de un climat de încredere, de colaborare. Dar interesele Marilor Puteri erau mai... puternice, astfel încât spionajul a continuat să joace un rol de seamă. Aşadar, se poate aprecia că, şi în perioada interbelică, "războiul secret" a continuat...
URSS
La scurtă vreme după ce a luat fiinţă, serviciile de informaţii sovietice au reuşit să recupereze handicapul pe care îl aveau faţă de cele similare ale statelor vestice. Indiferent de denumirea pe care a purtat-o succesiv (CEKA,OGPU/NKVD, GRU), aceste agenţii au trecut la o ofensivă din ce în ce mai agresivă, reuşind "performanţe" informative care au pus serioase probleme contraspionajului din numeroase ţări.
Spionajul sovietic în SUA
De la sfârşitul anilor 1920, serviciile secrete sovietice au folosit nu numai propriii agenţi, ci şi nativi ruşi, precum şi persoane originare din ţările vizate, mai ales în Statele Unite. S-au constituit numeroase şi ample reţele de spionaj ai căror membri, de cele mai multe ori personalităţi ale diferitelor domenii, cu atribuţii importante în structurile politice, administrative, economice, dar şi culturale au jucat un rol important. S-a reuşit în felul acesta penetrarea unor importante organisme guvernamentale, cum ar fi Departamentul de Stat şi Departamentul de Război.
Unii dintre agenţii sovietici au devenit adevăraţi "aşi" ai spionajului, cu performanţe de penetrare şi racolare notabile. Unul din cei mai importanţi, Jake Golos (1890-1943), face parte din conducerea Partidului comunist american. De la jumătatea anilor 1930, organizează o reţea de agenţi, membri ai acestui partid, care lucrau în posturi de conducere
