Pagina de gardă a spectaculosului site creat de Dan Liviu Stănescu (atelier-xx.net) este vegheată de un citat din Ludwig Mies van de Rohe. E vorba de o profesiune de credinţă a arhitectului, pe care webmaster-ul, cel puţin, pare că şi-o asumă integral: "Forma, ca scop în sine, este doar formalism. Un formalism pe care îl respingem, tot aşa cum respingem Stilul, care nu constituie una dintre aspiraţiile noastre." Atât de radicala sentinţă îl urmăreşte însă pe Dan Stănescu nu doar în spaţiul căruia i-a dedicat vocaţia sa fundamentală şi înlăuntrul căruia a devenit profesionist - arhitectura - ci şi în plastică. Un domeniu pe care el, nu fără o oarecare doză de cochetărie, îl declară ca fiind un "violon d'Ingres". (Artistul afirmă că aventura sa plastică reprezintă doar rodul unor momente de "pauză şi reflexie", iar nu de trudă susţinută.) Deşi are un stil de o desăvârşită acurateţe, deşi este devotat expresiei şi ţinutei riguroase a desenului, Dan Stănescu tânjeşte, în fiecare din evoluţiile sale grafice, să comunice sensuri, de multe ori în ordine etică. Chiar peisajele sale (de pildă licornele rătăcite printre vrejurile unor flori uriaşe) vorbesc despre puritatea de la rădăcina lucrurilor, despre valorile ascunse care ne salvează. Pentru el, stilul este doar vehiculul care îi aduce ideile la lumină.

Mă gândeam, încercând să calific naturaleţea cu care investeşte har în toate acţiunile sale, la vorba sarcastică a unui contemporan care, vorbind despre un confrate, spunea: "E scriitor printre diplomaţi şi diplomat printre scriitori", vorbe ce atestau faptul că, şi colo şi colo, colegul era un ageamiu. Contemplând selecţia lucrărilor lui Dan Liviu Stănescu din expoziţia retrospectivă de azi*, mă simt nevoit să întorc pe dos vorbele acestea de duh: Dan Stănescu este arhitect printre arhitecţi şi, iată, aici voiam să ajung, grafician între graficieni.

Arhite