Numele compozitoarei reprezintă de mai multă vreme avangarda în muzica nouă şi în arta spectacolului muzical. Şi deloc paradoxal, această modernitate şi această noutate sunt clădite în cazul ei printr-o continuă întoarcere la izvoare străvechi, la sacru şi ritual, la instrumente exotice aparţinând unor culturi existente înainte de creştinism, vestigii ale unei expresivităţi primitive, păgâne, inserate în imaginarul civilizaţiilor create de evrei, creştini, musulmani, fără discriminare. Aş reaminti în acest sens muzica pe care a imaginat-o pentru spectacolul având la bază poemele soţului ei, scriitorul Varujan Vosganian, intitulat cu o metaforă ce hibridează creştinism şi buddhism, "Jesus with a Thousand Arms" (Iisus cu o mie de braţe). Sau "Dynamic Meditation" ori "Ciaccona", "Reverberations", o piesă scrisă pentru trombon şi percuţie, "Mega-Dialog", "Sonata pentru clarinet", "Concertul pentru saxofon şi orchestră", "Symmetries" pentru oboi, clarinet-fagot-percuţie-pian-vioară-şi-violoncel sau muzica scrisă împreună cu Irinel Anghel pentru un spectacol creat pe baza scenariului lui Sebastian-Vlad Popa şi Anca Bradu, "România poveştilor albastre", pe textele lui B.P. Hasdeu şi ale fiicei sale, Iulia.
Spectacolul acesta, aflat la intersecţia dintre poezie, notaţie ştiinţifică şi ocultism, a unor basme şi teorii climatologice, a demersului lingvistic şi cercetărilor esoterice, ce aduc în prim-plan un univers supranormal anunţa complexitatea operei cross media care a deschis SIMN 2011, "White Lady's Power Places". El folosea o mixtură şi hibridare de genuri spectaculare şi literare, interpretarea live, proiecţiile video şi coregrafia puternic expresivă a Lilianei Iorgulescu. Şi stranietatea acustică a unor instrumente menite să sugereze cosmicitatea, abisalitatea şi idealitatea într-o lume poluată şi manelizată sonor de derizoriu, kitsch, parodie şi gag.
