Îşi poate închipui cineva cum ar fi dacă am avea parte de o zi normală, fără a fi "branşaţi" la şocuri politice, la crize de ultimă oră, la diversiuni bine truncate, la duşmănii între partide, la dezmăţuri televizate, la discursuri ieftine şi la veşti de genul "scumpirea dramatică a vieţii devastează România"? Cine este în stare să-şi imagineze aşa ceva, înseamnă că nu face parte din lumea noastră. Unică, inanalizabilă; într-o răvăşitoare trădare a ideii de normalitate; de echilibru firesc şi de bun-simţ subînţeles. Cu alte cuvinte, fiecare zi de la Dumnezeu pare desprinsă din iad. Aşadar, nu ne mai iubeşte nimeni?! Nici chiar Creatorul Cerului şi al Pământului, singurul în care ne mai puneam nădejdea?!

Realitatea este următoarea: de două decenii, Programul scandalurilor, repartizate pe zile, ore, minute, şi distribuite populaţiei în doze homeopate, este unicul program funcţional de la noi. Până în cel mai mic detaliu. Un plan de bulversare, de adormire a vigilenţei şi a conştiinţelor, pe termen lung. Ceea ce se revendică din inteligenţa locală, şmecherească, sută la sută. Cine nu ar fi invidios pe o astfel de vitalitate! Probabil că pentru întreţinerea unui plan de acest tip se face cu schimbul… Se asudă din greu, şi nu pe bani puţini. De cealaltă parte, populaţia votantă mai aţipeşte, din când în când, îndeplinindu-şi însă cu brio misiunea de masă absorbantă a efectelor scontate de către artizanii "genialei" şi neobositei regii… Cine şi-ar dori să ia parte la un asemenea spectacol?! Şi de ce?! Răspunsul ar putea fi: Publicul răvăşit de griji. Redus la tăcere, manipulat şi forţat să-şi ia pilula zilnică: de supravieţuire prin circ. În tot acest timp, averile distribuitorilor de piese dramatice şi de comedii burleşti cresc văzând cu ochii. Dar, în sfârşit, după atâta vreme, ne surâde norocul: în proiectul de revizuire a Constituţiei, averile ilicite vor pu