Marturisesc faptul ca acest articol este scris cu un anumit grad de subiectivism, autorul sau fiind nici mai mult nici mai putin decat un... crescator de capre. Mai exact, de vreo jumatate de an, sunt fericitul posesor a doua capre de culoarea zapezii, neastamparate si curioase, care dau un lapte alb, spumos si cu gust delicios. Sanatate curata! Motiv temeinic pentru a va impartasi si dvs. secretele acestui "elixir" tamaduitor.
Mic istoric
Conform studiilor arheologice, capra este primul ierbivor domesticit de catre om. Vestigiile gasite pe teritoriul actualului Iran arata ca acest animal era crescut pentru lapte cu cel putin 10.000 de ani in urma. Tot de atunci sunt cunoscute, probabil, si proprietatile sale medicinale, care au fost valorificate intens in Egiptul si in Grecia antica. Egiptenii considerau laptele de capra sacru si il aduceau drept ofranda zeilor, in timp ce aristocratele egiptene il foloseau, intern si extern, ca elixir de tinerete si frumusete. Insasi legendara Cleopatra folosea laptele de capra pentru a-si mentine supletea si finetea pielii. La randul sau, Hipocrate, marele medic grec al Antichitatii, denumea in lucrarile sale laptele de capra "lichid miraculos" si "esenta vindecatoare", recomandandu-l drept medicament in bolile pulmonare grave, precum si in afectiunile degenerative. Pe teritoriul tarii noastre, cresterea caprelor si consumul laptelului acestora este o traditie care se pierde in negura timpurilor. Mai ales in Campia Dunarii, in Dobrogea, in Oltenia si in Banat, cresterea caprelor era una dintre ocupatiile de baza. Aici mai gasim si acum practici medicale originale, cum ar fi administrarea laptelui de capra amestecat cu sucul diferitelor plante de leac, pentru vindecarea bolilor ori chiar pentru dezlegarea de farmece si de blesteme. Laptele de capra inchegat cu Lipicioasa (Galium aparine) proaspata se dadea pe
