O decizie politica temerara:
In noiembrie anul trecut, sefii de stat din tarile membre NATO se intruneau la Lisabona, pentru a parafa noua linie strategica a aliantei, dorita de presedintele american Barack Obama si de echipa sa. Nu toata lumea a inteles atunci ca se dorea renuntarea definitiva la ramasitele vechii doctrine, desi ea mentinuse, de bine de rau, echilibrul intre blocurile militare pe vremea razboiului rece. Chiar daca nimeni nu-si imagina ca vechii adversari ai Aliantei Nord Atlantice vor deveni peste noapte prieteni la toarta, se pornea de la premisa ca puterile statale constituite au interesul sa coopereze unele cu altele in spirit rational si responsabil. Mai cu seama ca in situatia globalizarii aparusera alte primejdii comune, atat pentru fostii aliati, cat si pentru fostii adversari: terorismul, atacurile cibernetice, imprastierea necontrolata a tehnologiilor nucleare, dezvoltarea unor capacitati balistice deja in 30 de state, unele dintre ele cu regimuri expuse la fanatism, care nu vor sa joace "cinstit", in concernul natiunilor. Noua doctrina, desi nu usor de pus in practica, doreste protejarea teritoriului NATO de eventuale rachete balistice, prin construirea unui sistem comun de aparare anti-racheta, mult mai ieftin decat proiectele planuite deja de administratia Bush. Este ceea ce l-a facut pe Obama sa renunte, intre altele, la foarte scumpele rachete cu raza lunga de actiune, planuite sa fie plasate, initial, in Polonia. In contextul crizei, Pentagonul vrea sa faca economii, iar in paralel, sa pregateasca dezangajarea treptata a Statelor Unite de pe vechile arii de conflicte. Statele Unite nu mai vor sa fie jandarmul lumii, dar contracareaza relativa lor retragere cu modernizarea laturii defensive a aliantei NATO. Faptul ca Romania se oferea deja in martie, anul trecut, sa gazduiasca trei baterii de rachete interceptoare, cu 24 de
