Biserica „Sfântul Nicolae“ din Călugărei este unul dintre monumentele importante ale judeţului Dolj
Istoria Bisericii „Sfântul Nicolae“ din comuna Călugărei, Dolj, începe aşa: „La 5 km, la Nord de comuna mea, se află Culugăreii, comună sărăcăcioasă, numărând abia vreo 200 de case. Numele comunei desigur că ne indică origina îndepărtată a satului“.
Cuvintele acestea au fost scrise în 1923 şi îi aparţin profesorului Constantin Stănică, din Orodel, Dolj, care îşi dorea ca acestei biserici să i se acorde atenţia cuvenită unui monument istoric.
Biserica veche, de zid, se afla - şi încă se află - în partea de sud a comunei. Forma ei era dreptunghiulară, având în faţă o tindă cu stâlpi şi acolade, iar la exterior era „încinsă“ pe la mijloc cu un brâu, deasupra căruia erau săpate un şir de ocniţe mici, apoi nişte ocniţe mari abia pronunţate în zid, pe care se mai cunosc urme de sfinţi. „O singură turlă se înalţă deasupra naosului, având în jurul ferestrelor, fără geamuri, mai multe şiruri de cebuce dându-i o frumoasă înfăţişare“.
Ceea ce o deosebea, însă, de alte biserici în stil românesc, este turla rotundă lipită de zidul de nord al clădirii şi care nu este mai înaltă decât corpul propriu-zis.
Cu un mobilier simplu înăuntru, fără nici o valoare artistică, cu o catapeteasmă de zid şi un pronaos despărţit de naos printr-un zid cu două ferestruici, biserica nu atrăgea prea mult atenţia celor ce trebuiau să se ocupe de conservarea monumentelor.
Autorul scrierii aflase, însă, de la bătrânul cântăreţ Barbu Buţă că locaşul de cult avea mai multe rânduri de icoane vechi împărăteşti, îngropate de zeci de ani în dosul bisericii; o adevărată crimă, ele fiind de mare preţ.
Valoarea o demonstrează bogăţia şi frumuseţea picturii din interiorul bisericii, „bogăţie cum rar se găseşte în toata ţara“.
Pereţii erau împodobiţi cu o mulţime de
