Jurnalistul de 42 de ani spune că face parte dintr-o generaţie ale cărei repere au fost cărţile lui John Grisham şi pelicule ca „Toţi oamenii preşedintelui“.
Desemnat de şase ori „Ziaristul sportiv al anului", redactorul-şef al „Gazetei Sporturilor", Cătălin Tolontan şi-a păstrat, în peste 15 ani de gazetărie, acelaşi principiu ca jurnalist: să nu se teamă; „nu doar de cei despre care scriu, sau de subiectele dificile, ci şi să nu mă tem să greşesc, să revin şi să recunosc că am greşit, să accept o idee mai bună, să caut şi celălalt punct de vedere - chiar dacă mă va leza".
„Adevărul": Ai primit o lecţie importantă despre presă de la tatăl tău, pe vremea când încă nu erai jurnalist. Cum s-a întâmplat?
Cătălin Tolontan: După Revoluţie, tata era şef de punct de frontieră la Otopeni, când Regele a venit în ţară. Şeful de tură l-a sunat spunând că a venit Regele. Tata i-a zis să verifice dacă poate intra în ţară. A primit confirmarea. După câteva ore, l-au întors pe Rege din drum. Guvernul Roman trebuia să explice cumva situaţia şi-au spus că Regele ar fi forţat graniţa. Pentru asta, trebuiau să dea nişte oameni afară. I-au propus tatei, a refuzat şi l-au trecut în rezervă. Lucram la ziarul „Azi", eram, pe atunci, unul dintre inginerii de sistem. I-am zis tatei dacă nu vrea să vorbesc cu cineva să intervină. Mi-a dat o palmă. Mi-a spus să-mi văd de meseria mea.
În Afganistan, unde a avut ambiţia de a fi, împreună cu colegul Cristi Preda, primii ziarişti români ajunşi acolo în 2002, după căderea talibanilor Foto: gazeta sporturilor
Care e cea mai veche amintire pe care o ai din copilărie?
Una dintre primele mele amintiri mă arată într-o tribună de fotbal, pe fostul 23 August. Plângeam, dar nu mai ştiu de ce. Emoţie, frică sau bucurie. Sportul a jucat un rol decisiv în viaţa mea. Îmi place să-mi spun c
