Crin Antonescu se incapataneaza sa demonstreze, nu e clar daca romanilor sau lui Dinu Patriciu, ca este in stare sa castige cea mai importanta demnitate a statului fara ajutorul omului de afaceri.
Ca asa cum nu se impaca Oana cu Pepe, sau cu maica-sa, pe motiv de printip, nici feciorul retoricii nu poate sa-si calce pe inima fata de cel care a avut proasta inspiratie sa afirme ca noul Cod al muncii nu e chiar asa de nasol precum infiera Opozitia ca sa nu piarda sustinerea sindicalistilor.
Sunt convins ca daca Antonescu i-ar solicita o intrevedere in vederea reconcilierii, Dinu Patriciu nu s-ar da ocupat. Dar intalnirea nu va avea loc. Liderul liberal a ajuns la stadiul in care orice parere contrara echivaleaza cu o crima de lezmajestate.
Si rau face! In ciuda suspiciunilor care planeaza asupra unora dintre succesele sale, Patriciu e considerat de multa lume buna profesorul afacerilor din Romania, dar mai mult decat atat, este asimilat de aceeasi multa lume buna, si nu numai, doctrinei de dreapta in cel mai curat sens al sau. Semnalele "conului Dinu" au ecouri importante in mediul privat, si nu ma refer la proprietarii de gogoserii. Ce inseamna mediul privat? Nu numai bani de campanie, ci si o potentiala unda de soc impotriva USL. O adevarata miscare de respingere, daca-si pune Patriciu in minte.
Daca ar fi rational, nu atins de un soi de maladie obsesiv-compulsiva care iese din definitiile medicale pentru a adauga una noua, caracteristica politicienilor atinsi de un orgoliu nemasurat, Crin Antonescu s-ar debarasa de meschinaria caracteristica omului frustrat si ar deveni un lider adevarat, asa cum dadea impresia ca este in stare in vremurile premergatoare candidaturii impotriva lui Calin Popescu Tariceanu. In plus, ar invata niscai economie.
Pentru ca mai exista pe lume, pe langa mediul de afaceri, si o buna
