Când ne referim la reîntinerirea corpului uman să nu ne gândim la nemurirea muririi lui, ci la prelungirea existenţei muririi acestuia, căci nemurirea muririi lui ar fi o catastrofă pentru omenire.
Cele cinci ritualuri tibetane care vor fi descrise au scopul creşterii vitezei de rotaţie a energiei centrilor energetici şi echilibrării energiei totale a corpului eteric, fapt ce stă la baza reîntineririi. Aceste ritualuri sunt prezentate de Karl von Meyer în volumul său „Din înţelepciunea tibetană”, apărut la Editura L.V.B., Bucureşti, 1999.
PRIMUL RITUAL
Se porneşte din poziţia de drepţi, cu braţele întinse orizontal în faţă. Se execută rotaţia corpului şi braţelor în jurul axei corpului, până când apare o stare de uşoară ameţeală. Această rotire se face de la stânga la dreapta, conform mişcării acelor de ceasornic. La început, mulţi nu se pot învârti fără a ameţi puternic decât de aproximativ şase ori. Atunci se face pauză până la revenirea din ameţeală. Pentru o revenire mai rapidă, se aşază palmele împreunate, la circa 30 cm de faţă, iar privirea se concentrează asupra degetelor mari. Nu este obligatoriu să se execute iniţial primul ritual, ci se poate începe şi cu cel de-al doilea.
Varianta normală este mai bună, căci poate conduce la o mai mare stabilitate emoţională. Când se ajunge la oprirea rotirii, picioarele trebuie să fie uşor depărtate, iar braţele se vor afla în faţă, la nivelul sternului, cu mâinile apropiate şi privirea îndreptată către degetele mari. Dacă răsucirea este prea îndelungată, unii centri sunt suprastimulaţi şi pot duce la epuizare. De ce? Pentru că fluxul de energie vitală este accelerat la început, iar apoi, depăşind pragul de tolerabilitate, apare blocajul. Efectul primului ritual este mai întâi înălţător, ca apoi să devină doborâtor. Astfel, în timpul primului ritual, este suficient să se execute până la 21 de ră
