De-a lungul plajei, zeci de miniterenuri de fotbal sînt ocupate pînă tîrziu în noapte de puşti care fac spectacol cu mingea. Finalul înseamnă mereu o baie în oceanul rece sau un cocktail de maracuja.

E iarnă în Brazilia, sînt în jur de 25 de grade peste zi, dar freamătul din Rio are o fascinaţie aparte chiar şi în afara sezonului. Copacabana a trecut de lunile începutului de an în care e luată cu asalt de turişti, vîntul agită alene nisipul fin şi ridică valuri nervoase, străzile din buza plajei sînt mai aerisite, dar un lucru e neschimbat: fotbalul îşi vede aici de treabă nestingherit, cu aceeaşi intensitate secundă de secundă, nepăsător în faţa anotimpurilor, a temperaturilor sau a mersului lumii.

Sute de Ronaldinho şi Pato

Un păienjeniş de porţi brăzdează partea superioară a plajei, care, de la zona de promenadă pînă la buza apei, se întinde pe circa 150 m. Sînt zeci de miniterenuri, trasate cu o sfoară de jur împrejur, unde brazilienii joacă fotbal aproape nonstop. Cînd se lasă seara, pe la 18:00, mici instalaţii de nocturnă se aprind de la un capăt la altul spre a lăsa să se vadă mai bine spectacolul perpetuu oferit de sute de Ronaldinho, Pato sau Robinho, ei înşişi cu glezne şlefuite la malul oceanului în drumul spre milioanele de euro cîştigate în Europa.

Jorge are 17 ani, a jucat la Guarani, familia l-a forţat să se ocupe întîi de şcoală, dar acum e hotărît să se întoarcă la club, fiindcă sîngele îl îndeamnă să nu renunţe. E unul dintre puştii care face senzaţie pe Copacabana, nimic din ce e brazilian nu-i este străin: goluri din foarfecă, driblinguri abracadabrante cu piciorul înfundat în nisip, mişcări de felină, ai jura că Meme Stoica merită să-şi ia repede bilet de avion pentru Rio spre a se revanşa după "ţeapa" Elton.

Acqua do coco, finalul din nucă

Nu e nici o urmă de încordare în clinciurile băieţi