Scurtă pauză de publicitate. O frustrantă coincidență (frustrantă pentru că fizic a fost imposibil să particip la ambele evenimente) a făcut ca ieri să fiu invitat atât la Galele ”Green Awards 2011”, de la Green Hours, din București, cât și la deschiderea oficială a ediției a 10-a a Festivalului Internațional de Film ”Transilvania” (TIFF), din Piața Unirii, Cluj. Coincidențele merg, însă, mai departe: atât la București (unde fusesem, totuși, anunțat), cât și la Cluj (de această dată surpriză totală din partea organizatorilor) am fost premiat. La ”Green Awards 2011” pentru articolele din seria rezervată subiectului Roșia Montană, la Cluj, pentru susținerea (de asemenea, în primul rând, mediatică) adusă TIFF. Pentru a pune punct coincidențelor: ambele premii sunt pentru subiecte despre care scriu de 9 ani (din 2002).
E mult? E puțin? Cel puțin pentru mine, e enorm. Spre deosebire de alte premii primite (pentru poezie, proză, jurnalism sportiv ori cultural), acordate de diferite jurii specializate (așadar profesionale, din interiorul breselei), acestea vin din partea unor oameni care au ales să facă ceva și pentru cei din jurul lor, nu doar pentru propria glorie și bunăstare. A unor oameni care se luptă ca visurile lor devină realitate și care au curajul (și viziunea) de a se implica în proiecte ale căror rezultate reale apar și se văd după ani buni.
Mai mult, bucuria e dublată de contextul în care au fost acordate aceste premii, într-un moment în care încrederea în profesia de jurnalist și statutul jurnalistului din România au scăzut la cote dramatice. Faptul că, în această situație critică, reprezentanți ai societății civile premiază jurnaliști reprezintă (pentru mine) o motivație teribilă să merg mai departe. Le mulțumesc și unora și altora pentru aceste premii. Mergem mai departe !
***
Și pentru că vorbeam de TIFF. Ei bine, festivalul a înce
