Legea Educaţie Naţionale a fost amendată de deputatul Mircia Giurgiu, care a propus ca istoria şi geografia să fie studiate în limba română şi nu în limbile minorităţilor naţionale, cum fusese prevăzut iniţial. Mai pe româneşte, maghiarii vor trebui să înveţe în româneşte istoria şi geografia.
Evident, pe mine, ca naţionalist, m-a bucurat ştirea. Şi mi s-a părut firesc pentru că nici în Franţa nu înveţi despre Ludovic al XIV-lea sau Senna în sârbo-croată sau în flamandă.
Ei bine, chestiunea a început să mă intrige după ce am vorbit cu istoricul şi scriitorul Tiberius Puiu. Un cărturar care a scris o carte excelentă, "Ucraina şi ucrainenii", care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui politician. Lucrarea, de fapt o istorie a Ucrainei, a fost bine apreciată de ambele părţi. În zadar însă am aşteptat până acum, având acest precedent, că se va putea publica şi în Ucraina o istorie a românilor. Din nefericire, fără niciun rezultat. Poate pentru că acestă carte nu a fost bine promovată, pentru ca ucrainienii să se simtă şi ei datori măcar cu o replică ştiinţifică.
Ei bine, domnul Tiberius Puiu, căruia eu îi spun cu afecţiune nea Puiu, mi-a explicat că, în Ucraina, în şcolile româneşti, istoria şi geografia Ucrainei se învaţă în limba română. Când George Pruteanu a făcut mare caz de acest subiect, în Ucraina s-a propus să se treacă la studierea istoriei şi geografiei în limba ucraineană şi în şcolile cu limba de predare română. În Ucraina sunt 500.000 de români şi, în afară de texte virulente, nimeni nu se preocupă de ceea ce se întâmplă acolo. La Cernăuţi există fraza care este spusă românilor: "Ce vreţi, ce faceţi voi cu ungurii, facem şi noi cu voi aici".
De aceea trebuie să se ţină seama de ecourile evenimentelor din România asupra vieţii românilor din statele învecinate. De altfel, evenimentele de la Târgu Mure
