Italia „periferică”? Zavattini, de Sica, Rossellini, Visconti? Ei aş! Copii de leagăn!... Să fi apucat ei „tranziţia” urmaşilor Romei sub portocalii lui Băsescu, atunci să te ţii tu, public cinefil, la capodopere! Căci abia acum, pe plaiul mioritic Sub soarele (urmaşilor) Romei, ar fi văzut ei De doi bani speranţă, borfeturi politice, borfaşi onorabili şi disperaţi adevăraţi. Precum şi hoţi ca lumea, nu numai nişte amărâţi Hoţi de biciclete.
Cum E primăvară – ca în filmul lui Castellani –, ce putea fi mai nimerit decât o preumblare cu aparatul foto pe binecuvântatul meleag bucovinean? Dar nu oricând, ci chiar în ziua în care Gheorghe Flutur , preşedintele CJ Suceava, organizează la Frasin „Hora Bucovinei”. Ţinut unde – o ştie orice realizator banal de la TVR – totul, absolut totul, este fie de pe vremea lui ştefan cel Mare, fie numai bundiţe cu dihori, cioareci, ouă închistrite, Vicoveancă şi credinţă în Dumnezeu.
La început, pe malul Humorului – afluent de stânga al Moldovei – am descoperit Vânătoare tragică. Nu ca în filmul lui Giuseppe de Santis, căci scenele, absolut neobişnuite, nu pot avea altă explicaţie etologică decât foamea. Lucrul e clar: câinii comunitari fac vânătoare subacvatică. Nu încape nici o îndoială, mai cu seamă că vadul cel mai bun pare să aparţină individului alfa. Câinele roşcat, evident, dominantul haitei, intră unde vrea, bagă capul în valuri şi iese cu peştişorul – sau ce-o fi fost – atârnându-i în bot. Ceilalţi, respectuoşi, păstrează distanţa, apucând doar mizilicuri de pe margine. Declanşez de la distanţă, să nu îi tulbur, apropiindu-mă de albie ceva mai sus. Prin frigul apei, străbătându-mi cizmele ca un cuţit de argint, nu roiesc însă păstrăvi şi nici boişteni, cum s-ar fi cuvenit – la munte fiind –, ci bucăţi de maţe.
Ceva mai la deal, pe acelaşi mal – purtând amintirea lui Dragoş şi a bourului ucis – m-a întâmpin
