Reproducem un text izvorât din gândirea agramatului filosof de la ICR. În locul unei înţelegeri a culturii române, textul trădează mai degrabă nuanţe ale unei gândiri ce poate fi socotită antiromânească. De fapt, anti-românescul lui Patapievicvci se pupă perfect cu pro-băsismul personajului. Contorsionatul filosof făcut din fizician are o nouă viziune. În mintea lui, România ar ilustra conceptul de Babylon carpato-dunărean. Lui i se potriveşte. Nouă, nu!
"Strategia Institutului Cultural Român este, de mai mulţi ani, aceea de a promova atât valorile culturale contemporane ale ţării noastre, cât şi bogăţia patrimoniului istoric şi multietnic de pe teritoriul României de astăzi.
Acest patrimoniu a fost însă puţin exploatat până acum, în comparaţie cu efortul exemplar al unora dintre vecinii noştri, care au oferit publicului european mari expoziţii tematice referitoare la cele mai frumoase perioade ale istoriei lor.
România se mândreşte, în plus, cu un trecut care a făcut din ea, adeseori, o prismă ideală prin intermediul căreia poate fi descifrată o bună parte a fenomenelor istorice care au afectat ansamblul continentului european.
În acest sens, Institutul Cultural Român a susţinut realizarea unei prime expoziţii de mare anvergură, dedicată artei neolitice şi prezentată în Elveţia în 2008. Prin intermediul acestei arte poate fi înţeleasă calitatea de punte între orient şi occident al regiunii carpatice, rolul acesteia de vector al noilor idei şi al noilor forme artistice, dar, în acelaşi timp, şi admirabila sa capacitate de a sintetiza diversele genuri şi culturi într-o civilizaţie proprie.
Evul mediu, în sensul său cel mai larg larg - de la plecarea din Dacia a ultimului legionar roman până la marile răsturnări social-politice de la începutul secolului al XVIII-lea - este astăzi acela din care dorim să aducem în atenţia publicului intern
