Chiar dacă Ion Raţiu a câştigat doar patru la sută dintre voturi la alegerile prezidenţiale din 1990, influenţa lui continuă şi în ziua de azi. Aş îndrăzni să spun că Raţiu şi idealurile sale au mai multă importanţă astăzi decât orice preşedinte care a fost la putere după 1990 în România.

Uneori la Bucureşti îţi vine să renunţi. Te întrebi dacă a fost o revoluţie acum 22 de ani şi, dacă a fost, de ce nu prea se găsesc democraţie, decenţă şi respect pentru mediu şi oameni. Presa se mulţumeşte să fie pe placul oricărui guvern care este la putere (sau se discreditează fiind virulent anti-guvern uneori fără motiv). ONG-urile nu au voce sau au fost cumpărate şi infiltrate, iar omul de rând este debusolat. În cele mai negre zile în capitala României‚ lumea e plină de suficienţă, leneşă şi pusă pe distracţie şi o viaţă egoistă. Aerul este intoxicat de suspiciune generală.

În acest weekend departe de Capitală, într-un colţ din Ardeal, s-a întâmplat ceva care ar trebui să le dea speranţă celor care visează să trăiască într-o Românie normală, unde societatea este deschisă şi oamenii au o viaţă constructivă. Zilele acestea s-au adunat americani, români, englezi, maghiari, evrei şi alţii la Turda, la casa lui Ion Raţiu pentru a-şi exprima credinţa lor în democraţie în România şi să asculte mesajul Centrului Raţiu pentru Democraţie. Mâncare şi ospitalitate tradiţională, o dezbatere publică într-o salină şi un concert la sinagoga din Turda (primul din 1986) sunt câteva exemple de cum încearcă familia Raţiu să construiască democraţia în România în anul 2011. Atât de populară este familia Raţiu încât zeci de persoane muncesc ca voluntari, un concept important într-o societate democratică.

Indrei Raţiu, fiul cel mare a lui Ion Raţiu, care este vicepreşedintele Fundaţiei Raţiu pentru Democraţie, a făcut un apel pentru democraţie afirmând că este "mai pertinent decâ