Parafrazand o vorba, de-acum celebra, ma intreb si eu cu mare tristete de ce om fi noi, romanii, blestemati sa dam mereu un vot negativ, sa alegem intre incompetenti, demagogi, hoti, mafioti, baroni, pitiponci si pitipoance, curtezane, neveste si alte asemenea creaturi asa-zis politice, fara sa mai avem macar speranta ca la capatul votului ne astepta ceva mai bun decat avem, fie prin schimbare, fie prin continuitate.

Am citit programul economic al USL, cu speranta ca voi gasi in el o licarire de viziune si profesionalism. N-am gasit decat intentii bune, convertite in demagogie, promisiuni nerealiste, contradictii flagrante si o mare doza de smecherie.

Caci, daca n-au descoperit secretele ultime ale alchimiei, nu vad cum ar putea social liberalii sa scada substantial impozitele pe venituri, contributiile sociale si TVA pe produsele de baza in acelasi timp cu acordarea unor facilitati fiscale la fel de substantiale pentru angajarea tinerilor si a celor apropiati de varsta pensionarii, cu scutirea de impozit a dividendelor reinvestite si cu acordarea unor importante deduceri de impozite pentru asigurarile de pensii private si sanatate.

USL isi propune cresterea veniturilor bugetare pana la procentul record de 38%. Dar in acelasi timp introduce cotele progresive de impozitare, cu efect invers. Promite apoi, ca de la nasul mare, un milion de noi locuri de munca. Foarte bine si frumos, dar cum anume vor aparea ele, daca nu cumva USL se gandeste sa reumfle aparatul bugetar cat de cat subtiat?

In plus, in programul USL exista cel putin o masura cu efect inhibitoriu exact in privinta locurilor de munca: cresterea salariului minim la 800 de lei. Sigur ca nu e o suma mare din perspectiva salariilor UE, dar daca ea nu are sustenabilitate in economia privata, daca fimele nu si-o pot permite, ea poate deveni prohibitiva si poate avea