Daca cineva neavizat ar intra, in aceasta perioada, in biserica si ar vedea atat de multi tineri ascultand smeriti slujba, ori platind acatiste si aprinzand lumanari, ar crede ca tinerii au renuntat, de buna voie, la tot ce este pacat, in viata de zi cu zi, si s-au intors spre Dumnezeu si spre valorile morale, atat de simplu si pe intelesul tuturor prezentate in cele zece porunci.

Dar, nu-i chiar asa. Se apropie examenele si multi elevi isi pun sperantele de promovare in ajutorul divin. Ii privesc cu mult drag si intelegere, pe unii chiar cu compasiune. Simpla lor prezenta in biserica e un semn ca realizeaza ca au ajuns la rascruce de drumuri si ca au nevoie de cineva puternic si intelegator care sa-i ajute.

Pe unii dintre ei, i-as intreba cat efort au facut pana acum invatand si cam cat mai au de invatat. Ii cunosc bine dupa gesturi, figuri si priviri si le-as putea spune cam ce au facut sau, mai bine zis, ce nu au facut in timpul scolii.

Ii privesc si ma intreb in gand cati dintre cei veniti la biserica sa-l caute pe Dumnezeu si sa-I ceara ajutorul se vor intoarce, dupa examene, sa mai aprinda o lumanare si sa multumeasca pentru ajutor sau. Si mai grav, cati il vor invinui pe Dumnezeu pentru ca nu au promovat, fara sa se gandeasca vreo clipa ca adevaratii vinovati sunt ei si nimeni altcineva.

Tinerii trebuie sa stie ca Dumnezeu este extrem de bun si de darnic, dar, pentru promovarea unui examen, trebuie muncit serios, sistematic, programat, cu seriozitate si daruire. Examenele se pregatesc pe tot parcursul anilor de studiu si nu in preajma, nu la noroc.

Rugaciunea fara actiune, fara efort depus nu are nici un efect. Inca nu am auzit pana acum ca la un examen sa vina Dumnezeu sa sufle ori sa dea o copiuta. Dumnezeu poate sa dea minte multa si ganduri curate, poate sa dea putere de munca si puterea de a rezi