"Aţi venit, luaţi-le!" - răspunsul regelui Leonidas al Spartei către regele Persiei, Xerxes, când i-a cerut predarea armelor.
La început au fost 110 miliarde de euro, optimism şi promisiuni solemne ale guvernului de la Atena. După un an de austeritate, al cărui succes în ratarea ţintelor fiscale impuse a fost total, Grecia este gata să se întoarcă la normalitate, adică la starea de default suveran (n.a. vezi "This Time is Different Chartbook", NBER WP 15815, Carmen M. Reinhart, martie 2010).
Conform informaţiilor preluate de către agenţiile de presă, Grecia a utilizat peste 50 de miliarde de euro în cadrul acordului, iar deficitul de finanţare pentru următorii doi ani este estimat la cel puţin 30 de miliarde de euro. Programul de 110 miliarde euro a fost construit cu speranţa că Grecia va putea reveni pe pieţele internaţionale de obligaţiuni în 2012. Orizontul speranţei s-a mutat acum în 2014 şi se lucrează la un nou bailout.
Adică se încearcă repetarea la nesfârşit a unei metodologii falimentare cu speranţa unor rezultate diferite. S-a gândit, oare, Albert Einstein la aşa ceva când a dat una dintre celebrele definiţii ale nebuniei?
Poate că nu, dar membrii ultimei misiuni a FMI în Grecia şi-au adus aminte, probabil, de această definiţie şi au folosit umorul sarcastic, în comunicatul de presă din 3 iunie 2011, pentru a încerca să mascheze simptomele: "În ansamblu, s-au realizat progrese semnificative în primul an al programului de ajustare, mai ales în ceea ce priveşte consolidarea fiscală".
Acesta să fie motivul pentru care preţul obligaţiunilor de 10 ani ale Greciei s-a prăbuşit în perioada menţionată, iar randamentul s-a dublat la 16%?
Numărul de stand-up comedy continuă: "Guvernul (n.a. de la Atena) este hotărât să accelereze semnificativ programul său de privatizare. În acest sens, va crea o agenţie pentru privatizare
