Chiar dacă un copil este responsabilitatea ambilor părinţi, în România, femeile sunt cele puse la zid. O mamă care-şi zvântă copilul în bătaie sau care-l „aruncă la gunoi“ e semn că în respectiva societate există încă mari probleme legate de educaţie, consideră psihologii şi sociologii.
Un copil în vârstă de două luni, din localitatea vasluiană Cârja, a ajuns în stare gravă la spital, după ce a fost bătut şi muşcat de mama lui. Un bebeluş de zece luni a fost abandonat în scara unui bloc din Iaşi. O fetiţă de trei luni, fiica unei tinere de 24 de ani, a fost găsită la o ghenă din Rădăuţi. Poliţia din Vaslui oferă recompensă celor care pot oferi informaţii despre mama unui nou-născut găsit mort la groapa de gunoi, după ce a fost sufocat cu o pungă din plastic. Sunt doar câteva ştiri, apărute în perioada 1 ianuarie - 1 iunie 2011, care vorbesc despre ceea ce psihologii numesc „mame insuficient de bune", „mame denaturate", cum sunt prezentate la TV şi cum sunt percepute în mentalul colectiv.
O povară prea mare
De la nerespectarea recomandărilor medicului pe timpul celor nouă luni de sarcină, abuzul fizic şi verbal şi până la părăsirea copilului în maternitate sau chiar în stradă, „relele tratamente" aplicate minorilor sunt rezultatele unor comportamente întâlnite în familie, care se transmit de la o generaţie la alta, nişte „bube" de care se face responsabilă întreaga societate, spun specialiştii. „Maternitatea reprezintă o transformare psihologică radicală. Când o femeie nu poate să-şi asume rolul, nu vorbim numai de un eşec personal, ci şi de unul care aparţine familiei şi societăţii", spune psihoterapeutul Cătălina Hetel.
În unele cazuri, adaugă aceasta, rolul de mamă e privit ca unul profund negativ, copilul e o ruşine, o povară. „Astfel, e normal ca femeia să refuze acest rol, încercând să şteargă orice urmă a posibilei concepţi
