„M-am îndrăgostit nebun de tine/ Nu mai ştiu culoarea cerului/ Ziua trece tot mai greu/ Parc-aş fi un curcubeu/ Te aştept şi te visez mereu// Visez, visez, visez şi te doresc/ Visez, visez, visez şi înnebunesc.”
De câteva săptămâni, de când am ascultat albumul „Visez de-nnebunesc”, fredonez aceste versuri, care poartă pe vecie semnătura lui Adrian Sărmăşan.
Prinsă în malaxorul vieţii cotidiene, am uitat să mai visez. S-a ivit Adrian Sărmăşan, cu o poveste frumoasă la care au conlucrat muzicieni extrem de pricepuţi, precum: Indiana Jones (adică Laszlo Kovacs), Jimmi El Lako, Alexandru Malschi, Marcian Petrescu, Ovidiu Cristian etc. Şi m-am trezit că visez, visez, visez şi... trăiesc!
Lansarea albumului a avut loc la Clubul Mojo. S-a cântat bine şi cu poftă, iar noi, publicul, am primit o porţie generoasă de fericire pură pe care am „băut-o” până la ultima picătură. Ne-am luat... dar am plutit în lumea minunată a muzicii inspirate altoită gingaş cu poezie armonioasă.
M-am simţit fabulos. Şi încă mă resimt... fabulos. E o stare pe care vreau să o mai păstrez, fie noapte, fie zi...
Adrian Sărmăşan, însoţit de Indiana Jones, Jimmi El Lako, Marcian Petrescu şi Zoia Alecu, a susţinut concerte şi la Clubul Sinner’s, şi la Gyuri’s Pub. A vrut să ne arate nouă, lumii întregi, ce album deosebit are. A reuşit să ne aducă un gram de iubire, dintr-un infinit de dorinţe, ne-a smuls din negura propriului nostru timp, ne-a dăruit clipe de visare.
„Depărtarea îţi vorbeşte, draga mea/ Cu cifre vulcanizate mereu... nimic nu rămâne spart... Nimic/ timpul meu e cusut mereu contrar acelor/ Conţine infinit prea mult.../ Bine, dar tu spuneai.../ Da, spuneam că răbdarea e arma cea mai de temut/ Poate era... acum nu mai sunt sigur...” Adrian Sărmăşan este cel care simte în versuri că timpul îi este cusut contra acelor. Şi muzica îi este cusută contra acel
