In scop terapeutic, de la nuc se foloseste aproape totul: frunzele, fructele, cojile verzi care pica toamna indata ce fructele s-au copt. Se poate constata ca nucul este o adevarata farmacie verde, noi trebuind doar sa ne informam cum sa profitam de toata calitatile sale terapeutice.
Frunzele de nuc se culeg cat sunt tinere si de un verde intens. La tara, se spune ca frunzele de leac sunt cele care se culeg pana in sarbatoarea Sanzienelor, adica pana pe la jumatatea lunii iunie. Bune de leac dar si extreme de bogate in substantele care le recomanda ca medicament natural sunt frunzele dinspre capatul ramurilor. Frunzele se rup fara codita.
Odata culese, frunzele se taie sau se rup si se pun la uscat, in strat subtire, pe hartie alba, la loc umbros si bine aerisit. Frunzele sunt uscate si bune de depozitat pentru iarna cand se "sparg" in mana cu zgomot. Atunci pot fi puse la pastrat, in pungi de hartie sau saculeti de panza.
Frunzele de nuc pot fi folosite pentru diverse afectiuni, atat intern cat si extern, sub forma de infuzie sau decoct. Infuzia se obtine turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita plina varf de planta uscata.
Se acopera vasul, se lasa cateva minute la infuzat si se poate bea in tulburari digestive si pentru curatarea sangelui. Frunzele de nuc uscate, in amestec, parti egale, cu frunze de agud si teci de fasole, au efect hipoglicemiant.
Extern, cu frunze de nuc se pot face bai partiale sau generale. Din frunzele verzi care sunt acum din abundenta, se poate face o fiertura mai concentrate impotriva transpiratiei picioarelor si a unghiilor infectate, de la maini ori picioare.
Aceeasi fiertura poate fi folosita de persoanele carora le pica parul. Dupa spalat, se unge bine radacina parului cu infuzie, e bine ca parul sa fie mai scurt, si se lasa sa se usuce liber, fara a-l for
