1871, Maior D. Pappasoglu

Oraşul este asemenea unui organism. Creşte, se transformă, impune permanente reevaluări cuprinse în ceea ce numim în mod obişnuit sistematizare. Dar pentru o temeinică evaluare oraşul trebuie bine administrat. Iar această administrare înseamnă şi prognoză. Să ajustezi, pe cât este cu putinţă, problemele prezentului şi să preîntâmpini viitoare inadecvări.

Bucureştiul de azi înseamnă milioane de suflete, care-l locuiesc sau îl tranzitează, legate între ele prin profesii, idealuri, aşteptări, dorinţe, dar şi neîmpliniri, eşecuri. Fiind un oraş deschis, de tranzit, al drumurilor comerciale care leagă Balcanii de Europa Occidentală, Nordică şi Estică, în Bucureşti se investeşte mai mult decât în oricare oraş balcanic, exceptând eventual Istanbulul.

Prognozele demografice şi economice ne dovedesc că ne îndeptăm spre dimensiunea unei metropole foarte complexe şi dinamice. Acest lucru impune o atenţie detaliată a administrării prezentului cu extensie în viitorul apropiat şi mediu. Iar prognoza nu trebuie ingorată, altfel poate aduce realităţi greu de controlat, cum ar fi traficul sau degenerarea periferiilor sociale. Avem nevoie de o administrare în armonie cu problemele oraşelor din marele oraş. Foarte curând, oraşul şi zona sa metropolitană vor avea nevoie de un guvernator cu atribuţii administrative complexe şi foarte bine articulate către periferii.

Cei din vechime intuiau acest lucru. şi se pregăteau pentru asta. Vom urmări aproape o sută de ani de administrare urbană, foarte diferită de ce avem astăzi, iar acest diferit în administrare ar fi şi astăzi, cel puţin în parte, foarte eficient pentru oraş. şi de aici se poate pleca punându-se capăt unui joc stupid, nefolositor şi polemic, între taberele politice care-şi dispută fragmente de putere, zone financiare şi de influenţă. Chiar dacă un oraş înseamnă şi toate aceste lucru