Cand credeam ca le-am vazut pe toate, dupa ce ne-am obisnuit cu gandul ca traim in tara tuturor posibilitatilor si cand nimic din ce e omenesc nu credeam ca ar mai putea sa ne zdruncine impacarea cu destinul, o intamplare rupta parca din spatiul extraterestru isi face aparitia in gradina Carpatilor. Pentru a descrie amploarea evenimentului, cuvintele sunt neputincioase. Imaginile vorbesc de la sine. E stirea care spune totul despre noi.
S-a intamplat vineri, 3 iunie, anul de gratie 2011. Ministrul Transporturilor, nici nu mai conteaza numele, pregatirea si competentele sale, invita jurnalistii intr-un tren pentru a face o demonstratie a vitezei cu care se poate zbura pana la munte. Pe sine. Abia pornit din Capitala, trenul se strica. Din nou, nu mai conteaza cum, de ce sau cine e responsabil.
S-a vorbit ca l-ar fi lasat franele. Probabil. Unii au speculat ca nici nu le-ar fi avut. Dincolo de interpretarile rautacioase ale presei, raman imaginile.
O adevarata echipa de interventie se buluceste cu profesionalism sa dea de capatul problemei. Un sef imbracat in costum pune mana pe o creanga, o rupe din copac, apuca o sarma de pe marginea drumului, altul aduce fuga scotch, iar un altul se vara imediat sub locomotiva cu aparatura de specialitate adunata din natura, pentru a opera sistemul care cedase sub emotia importantei unei asemenea calatorii.
Cum necum, interventia inginerilor mecanici da roade. Trenul se misca din nou. O creanga, o sarma si un scotch de pripas repun in circuit trenul ministrului.
Subiectul a fost analizat, discutat si comentat in toate felurile posibile si imposibile. S-au extras, iarasi, teorii ale specificului national, s-au lansat ipoteze conspirationiste, insa nimeni nu a fost cu adevarat socat. Nu ma intereseaza nici macar ca doamna ministru a gasit de cuviinta sa acuze tot presa ca se
