Reţeta care a provocat aproape o mie de morţi şi câteva mii de răniţi după fuga lui Ceauşescu, în decembrie 1989, are aceleaşi ingrediente şi la Târgovişte: militari nepregătiţi, ordine ticăloase, arme împărţite aiurea, gărzi patriotice zeloase şi zvonuri despre terorişti. În fosta reşedinţă domnească, în decembrie ’89, au murit şapte militari şi cinci civili. Pierderile Tâgoviştei sunt mult mai mari, pentru că mulţi militari au pierit în măcelul din Bucureşti.

La Târgovişte, la Revoluţie, prima persoană a murit în seara de 23 decembrie. Aurel Simion, 39 de ani, lucra ca lăcătuş mecanic la Întreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Industriale şi făcea parte din Gărzile Patriotice. Fusese trimis să asigure paza magazinului Muntenia 2, pentru că mai multe spaţii comerciale erau vandalizate în acele zile. În jurul orei 22.00, militarii şi gărzile patriotice întreţineau un schimb de focuri cu forţe „contrarevoluţionare" nevăzute. Aurel Simion se afla împreună cu angajatele magazinului, la subsol. Ieşind să vadă ce se întâmplă afară, a fost lovit în cap de un proiectil.

Împuşcat de un coleg

Unul dintre cele mai absurde cazuri de deces prin împuşcare din Târgovişte s-a petrecut în unitatea militară 01378, în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989. Locotenentul Nicolae Stoica avea 24 de ani şi credea că luptă cu teroriştii. A sfârşit însă împuşcat de un coleg de la o unitate militară din Ploieşti, venit să întărească dispozitivul de apărare. Amănunt important: UM 01378 se afla în aceeaşi cazarmă cu UM 01417, unitatea condusă de şeful Garnizoanei Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici, şi în care erau ţinuţi sub pază, din seara de 22 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu!

În 1989, Paul Bujor Ionescu era căpitan la UM 01866 Ploieşti şi a fost trimis cu o grupă de militari să sprijine UM 01378 Târgovişte. Într-o declaraţie dată ca mart