În ultimii 20 de ani, nepregătiți pentru noua realitate istorică, am importat diverse modele economice. Acest import, deseori exersat doar retoric, ne-a purtat pe întregul mapamond: modelul suedez, cel american, vest-european etc.
Ultimul model scos în prim-plan este cel polonez. Singura economie europeană care nu a cunoscut în ultimii ani scădere economică s-a bazat pe o arhitectură construită în jurul pieței bursiere.
Rezultatul: o economie sănătoasă, care furnizează cu consecvență creșterea PIB, și o piață bursieră care se numără printre liderii globali prin prisma numărului de societăți nou-listate, un hub financiar al Europei de Est. Frumusețea adoptării unui model vine din simplitatea aparentă. Vedem ce au făcut ei bine, copiem, adaptăm și gata. Dar oare sunt lucrurile atât de simple? Să vedem cifrele.
Creșterea PIB-ului românesc în primul trimestru a fost de 0,6%, iar cel al Poloniei, de 1% față de trimestrul precedent (față de T1 2010 creșterea a fost de 1,6%, respectiv 4,4%). Aprecierea bursei românești în 2011 este de circa 9%, pe când cea a pieței poloneze de 4,5%. Cu alte cuvinte, cei care au investit pe piața românească au fost mai bine „recompensați“, deși economia continuă seria evoluțiilor modeste. V-ați aștepta ca acest lucru să aibă urmări practice?
Nici vorbă. România are 30-40 de mii de conturi de investiții active în ultimul an (cu minimum o tranzacție de cumpărare), în timp ce Polonia are 1,4 milioane conturi active. În România, investiția bursieră reprezintă o cotă marginală a pieței de investiții. În Polonia, la cea mai importantă ofertă inițială de anul trecut, compania de asigurări PZU, existau 250.000 de polonezi printre cumpărători. De unde această discrepanță față de o țară care, cel puțin teoretic, ar permite o comparație fundamentată cu România, ținând cont de istoria recentă?
Oare doar din lipsa unui m