Pentru al şaselea an consecutiv, moneda naţională se apreciază în primăvară, în perioada încasării dividendelor

Acest lucru favorizează multinaţionalele care îşi pot repatria profiturile la un curs avantajos

Vânzările de valută ale Ministerului de Finanţe şi BNR de la începutul anului au întărit leul până în zona confortabilă pentru marile companii străine

Tendinţa de întărire a leului din prima parte a acestui an în raport cu euro nu reprezintă un fenomen singular, având în vedere că, din 2006, în fiecare primăvară, am avut câte un puseu de apreciere a monedei naţionale. Acesta se suprapune cu perioada încasării dividendelor şi favorizează multinaţionalele care îşi repatriază profiturile. De altfel, în ultimii trei ani, de când perechea valutară euro/leu se consolidează în intervalul de variaţie 4,1 - 4,3 lei pentru un euro, s-a conturat o ciclicitate în care moneda naţională se întăreşte în lunile de repartizare a dividendelor şi se depreciază la sfârşitul lui octombrie, când este stabilit cursul la care se plătesc accizele în anul următor. Această realitate se traduce printr-un transfer de avuţie reală de la plătitorul de taxe din România către companiile străine care activează la noi.

Dacă acest lucru s-ar întâmpla prin mijloacele pieţei ar fi de înţeles, însă există circumstanţe agravante care ne spun că tendinţa pe curs este imprimată chiar cu banii împrumutaţi în numele contribuabilului român. Acest lucru este mult mai vizibil în acest an, când Ministerul de Finanţe şi BNR au pus presiune pe curs, vânzând taman în perioada dividendelor valuta care fusese lăsată să "băltească" în sistem luni bune. Vânzările de euro au fost puse în evidenţă de rapoartele realizate de ING Bank România, însă Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului băncii centrale, a calificat drept "fanteziste" analizele băncii olandeze, afirmând că fluxurile extern