Cele mai multe deodorante din comerţ sunt bogate în săruri de aluminiu şi, de aceea, nu trebuie folosite în exces. Produsele pe bază de aluminiu sunt bănuite că favorizează cancerul de sân, iar cele sub formă de spray favorizează crizele de astm.

În prezent, cele mai folosite antiperspirante sunt cele pe bază de aluminiu, deoarece oferă maximă protecţie împotriva mirosului neplăcut al transpiraţiei. Aluminiul, împreună cu electroliţii eliminaţi prin pori odată cu apa, formează o peliculă ce blochează glandele sudorale. „Antiperspirantele au o acţiune nenaturală asupra organismului, deoarece glandele sudoripare au rolul de a elimina substanţele nocive. Inevitabil apar o serie de inflamaţii şi de infecţii precum foliculita axilară ori colorarea inestetică a axilei în ­gri-negru", explică prof. dr. Anca Zbranca de la Clinica Roderma din Iaşi.

Totodată, prezenţa aluminiului în produsele antiperspirante împiedică eliminarea eficientă a toxinelor din regiunea axilei şi, astfel, ele se depozitează în ganglionii limfatici din această zonă. În timp, cantitatea mare de toxine determină anomalii în structura ADN-ului celulelor ţesutului mamar. Acesta este motivul pentru care antiperspirantele pe bază de aluminiu sunt frecvent incriminate de apariţia cancerului de sân.

De asemenea, o altă idee frecvent vehiculată susţine că sărurile de aluminiu ar creşte nivelul estrogenului (hormon sexual feminin) în corp, aspect asociat tot cu apariţia cancerului de sân. „În ceea ce priveşte legătura dintre cancerul de sân şi antiperspirantele pe bază de aluminiu, nu există încă date solide care să susţină efectul cancerigen al acestui metal. Un lucru este cert însă: în absenţa aluminiului, transpiraţia şi mirosul neplăcut al acesteia nu ar putea fi controlate doar prin folosirea deodorantelor", explică medicul primar dermatolog Oana Clătici de la Spitalul Universitar de