In 2004, castiga puterea singura constructie politica apta sa schimbe destinul acestei tari. Alianta DA a fost o sansa istorica pentru ca Romania sa se reformeze in profunzime si sa devina o tara cu adevarat europeana. De altfel prima decizie a acelei noi guvernari, introducerea cotei unice, a fost una radicala si semnificativa pentru potentialul benefic al noii puteri.
Spre nesansa Romaniei, Alianta DA n-a rezistat, strivita fiind de conflictul dintre doi dusmani uriasi. Razboiul pe viata si pe moarte dintre Traian Basescu si Dinu Patriciu a ucis Alianta DA si implicit uriasa sansa a Romaniei. N-am sa ma apuc acum sa despic firul in patru, sa masor vinovatii, sa socotesc cine a inceput si cine a continuat. Cert este ca niciunul dintre ei nu a reusit sa se opreasca, in numele unui interes mai inalt decat propriul orgoliu.
Razboiul acesta grozav si stupid n-a avut decat un singur castigator: PSD, care s-a putut ridica din nou, a rupt dreapta si a ajuns din nou la guvernare, intai indirect, apoi oficial. Cat despre cei doi mari actori, niciunul nu are motive de multumire, dimpotriva.
Dinu Patriciu nu a reusit nici sa-l demita pe Traian Basescu, nici sa impiedice realegerea lui in 2009. A vrut magnatul liberal o apropiere de PSD, dar subordonarea de acum fata de PSD cu siguranta nu a facut parte din planul lui. Mai mult, pare sa fi pierdut PNL, caci, iata, Crin Antonescu nici macar nu-i mai raspunde la telefon si nu are nicio retinere sa-i arate usa.
Traian Basescu nu a reusit sa-l rapuna pe Dinu Patriciu care prospera. In schimb, presedintele a pierdut PNL, a stat in opozitie sub guvernul Tariceanu, a fost obligat sa coabiteze cu PSD, apoi cu toate scursorile din UNPR. A ratat principalele reforme pe care si le-a propus si a fost nevoit sa mearga din compromis in compromis, care insumate sunt cu mult mai grave decat un ev
